Mehedinteni care inving timpul

Mic de statură, dar foarte ambiţios, pentru Ştefan Odobleja nu existau piedici, ci doar provocări care se cereau depăşite. Cel care a venit cu ideile ciberneticii cu 10 ani înainte de Norbert Wiener, socotit părintele acestui domeniu, impresiona prin simplitate, inteligenţă şi nonconformism.
„Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă”, spunea savantul.

Cibernetica
Cum a apărut cibernetica

În afara meseriei sale de bază, Odobleja şi-a dedicat timpul scrisului. Pasionat de psihologie, a început să scrie despre cunoaştere în general şi, în special, despre cunoaşterea umană. Pe parcursul anilor, a ajuns să scrie peste 50.000 de pagini despre acest vast domeniu, însă numai 15.000 de pagini au ajuns să fie publicate.
În 1929 a publicat o primă lucrare la Bucureşti, iar 3 ani mai târziu a făcut acelaşi lucru la Paris. Prima sa operă cu adevărat importantă a fost însă “Psihologia consonantistă”, în original “Psychologie consonantiste”, în două volume distincte apărute în 1938 şi 1939. În ciuda numelui relativ ambiguu, lucrarea de 900 de pagini cuprinde peste 300 de desene care marchează elementele fundamentale ale ciberneticii. Lucrarea are însă şi un aspect negativ esenţial: era pur teoretică, fără ca Odobleja să explice cum poate fi aplicată cibernetica în viaţa de zi cu zi.


Războiul îl împinge pe Odobleja în anonimat

După publicarea lucrării sale, Odobleja începe şi trimite exemplare ale cărţii sale la numeroase universităţi din întreaga lume, cum ar fi Roma, Lisabona, Madrid, Londra, Stockholm, Amsterdam, Tokyo, Shanghai, Buenos Aires, Los Angeles şi New York.

Din păcate, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în 1939 deturnează atenţia societăţii de la astfel de probleme. Într-o lume în care principala preocupare era reprezentată de informaţiile venite de pe numeroasele fronturi de război, aproape nimănui nu i-a mai păsat de lucrarea sa ştiinţifică. Debusolat de acest lucru, Odobleja se izolează şi rămâne cufundat în lucrările sale inclusiv după încheierea războiului.

Apariţia lui Norbert Wiener

În 1948, la 3 ani de la sfârşitul războiului, la Paris este publicată lucrarea “Cybernetics: or the Control and Communication în the Animal and the Machine”, adică “Cibernetică: Controlul şi comunicarea în animal şi maşină”. În această carte, filosoful şi matematicianul Norbert Wiener explică unele rezultate practice obţinute pe parcursul războiului, atunci când a avut rolul de a crea un sistem automat care să regleze tirul artileriei de pe avioane
Această lucrare a avut un succes semnificativ mai mare din două motive: în primul rând, a fost publicată după război, când setea de cunoaştere era mai mare după ani de zile de conflict armat, iar în al doilea rând a avut un caracter practic, prin care cibernetica era explicată prin exemple. În acest context, Wiener şi-a asumat practic rolul de inventator al ciberneticii, iar popularitatea sa a fost mai mare decât a lui Odobleja.
Aproape 20 de ani mai târziu, în 1966, Odobleja s-a mutat din nou la Turnu Severin şi a descoperit o versiune în limba romană a lucrării lui Wiener. Intrigat de numele acesteia, a identificat numeroase similitudini cu propria sa carte, “Psychologie consonantiste”, publicată în 1938. Wiener murise cu doi ani în urmă, astfel că nu l-a putut confrunta direct în această problemă, însă a analizat diversele evenimente şi a identificat modul în care americanul a intrat în posesia lucrării sale.

Stefan Odobleja
Printre cercetătorii cărora le-a trimis lucrarea sa în 1938 s-a aflat şi doctorul W.S. Bainbridge, care l-a cunoscut pe Wiener atunci când marina americană a cerut Institutului Tehnologic de la Massachusetts să construiască dispozitive anti-raid împotriva tunurilor instalate pe navele de război inamice. Practic, Wiener a intrat atunci în posesia cărţii lui Odobleja, iar ulterior s-a folosit de munca acestuia pentru a scrie propria carte despre cibernetică. Din momentul în care şi-a dat seama de acest lucru, Odobleja a depus eforturi pentru ca munca să fie recunoscută la adevărata sa valoare.
Treptat, Odobleja a început să fie apreciat în întreaga lume pentru meritul de a fi creat cibernetica, însă acest lucru nu s-a întâmplat şi în România, unde a fost marginalizat de regimul comunist pentru a nu deveni popular în rândul locuitorilor.
Ştefan Odobleja a încetat din viaţă în 1978, an în care este publicată la Bucureşti şi lucrarea “Psihologia consonantistă şi cibernetică”. Abia la 4 ani după moarte, la Bucureşti apare şi prima ediţie în limba română a celebrei sale cărţi “Psihologia consonantistă”.
Meritele sale sunt recunoscute însă oficial abia după căderea regimului comunist. Astfel, a devenit membru de onoare postum al Academiei Române în 1990, iar alte 3 lucrări ale sale au fost publicate în România în perioada 1993-2003: “Odobleja – Apariţia ciberneticii pe pământ românesc, o evaluare făcută de Iosif Constantin Drăgan”, “Introducere în logica rezonanţei: scrieri inedite” şi “Psihologia consonantistă şi cibernetic”.
Elveţia este ţara care i-a recunoscut savantului român meritele la nivel mondial, înfiinţând în 1982, la Lugano, în memoria sa, Academia de Cibernetică din Elveţia. La înfiinţarea acestui forum ştiinţific a participat, cu ajutor financiar, Prof. Dr. Iosif Constantin Drăgan.
Cea mai bună dovadă a importanţei pe care a căpătat-o în timp cibernetică în ţara noastră este apariţia Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

Textul integral: http://www.giz.ro/stiinta/stefan-odobleja-inventatorul-ciberneticii-43826/