Palatul neoclasic Pleşa – Obârşia de Câmp

„Castelul Gheorghe Pleşa din comuna mehedinţeană Obârşia de Câmp îşi spune de decenii bune povestea de pe culmea pe care a fost construit. Scrutează zările rămânând în picioare, deşi toate forţele naturale şi umane par să-i fi ştirbit de-a lungul timpului strălucirea. Povestea ridicării lui stă sub semnul legendelor, transmise din generaţie în generaţie.

Palatul neoclasic Plesa

Se spune că tatăl boierului Gheorghe Pleşa, cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea găzduire reprezentantului turc care venea să strângă birurile din zonă. Într-o noapte, văzând sacii de galbeni strălucitori, i-a pus gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul l-a urmărit, l-a omorât şi i-a furat sacii de galbeni. La scurtă vreme, a cumpărat pământ în satul mehedinţean Obârşia de Câmp şi în localitatea doljeană Cetate.
Nimeni nu a sesizat dispariţia turcului, iar în ceea ce priveşte averea lui Pleşa, toţi au pus-o pe seama acului, a aţei şi a îndemânării în croitul cojoacelor pentru boierimea din Craiova.”
Astfel, beneficiind de o avere impresionantă din partea tatălui, Gheorghe Pleşa, unul dintre fii boieului a hotărât să-şi facă studiile şi să trăiască în Franţa. Aici a fost licenţiat în Drept şi tot aici ar fi trăit singura poveste de dragoste.
Gheorghe Pleşa a promis unei bogate franţuzoaice, cu care urma să se căsătorească, un castel ,,măreţ şi aparte", acoperit cu monezi de aur. În 1882, Castelul Pleşa era gata să-i primească pe îndrăgostiţi. Toate piesele componente ale clădirii au fost construite în Italia şi transportate cu vasele până în Portul Gruia, de unde, ţăranii din zona le-au adus până la Obârşia de Câmp cu carele, în aşa-numită "corvoadă", aici constructorii doar îmbinându-le. Decoraţiile interioare au fost executate de o adevărată pleiadă de pictori specialişti din întreaga lume, ceva asemănător găsindu-se astăzi doar pe Valea Loirei, în Franţa. Coloanele din marmură, scările din lemn sculptat, şemineul şi oglinzile veneţiene dădeau castelului un adevărat aer franţuzesc. Picturile, bibelourile şi biblioteca impunătoare se spune că erau unice.
Unică în România de atunci era şi centrala termică pe lemne ce asigura căldura în camere prin intermediul ţevilor şi caloriferelor masive ce se pot vedea şi astăzi. Din faţa castelului nu lipsea nici fântâna arteziană. Construcţia a fost prevăzută şi cu balcoane de marmură pe toate cele patru laturi. Numai că franţuzoaica a refuzat căsătoria cu boierul Pleşa, deoarece castelul nu avea WC-uri interioare, iar acoperişul nu era făcut cu monezi de aur.
„Boierul Gheorghe Pleşa s-a stins fără a-şi găsi alinarea sufletului, în Paris, necăsătorit, fără moştenitori. La palat s-au tras obloanele din lemn. Şemineele nu s-au mai aprins, candelabrele nu au mai luminat chipurile îngerilor din colţurile tavanelor, scara din lemn frumos sculptat nu a mai scârţâit sub paşii stăpânului.

Detaliu

În anul 1948, palatul Pleşa a trecut în folosinţa unui SMT, care asigura maşini agricole locuitorilor din regiunea de sud a judeţului. Neputând face faţă cheltuielilor de întreţinere a clădirii, SMT-ul a renunţat la ea în anul 1971, lăsând-o în grija primăriei. Încet, încet, strălucirea palatului s-a pierdut, iar obiectele de valoare au dispărut.[…] Concesionat la un moment dat, palatul a părut că începe să-şi recapete strălucirea de odinioară. Din păcate, nici acest capitol din istoria lui nu a avut un final fericit. […].”
“Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce contează? Mai poţi pierde, mai poţi visa, mai poţi învinge! Asta contează!” 

Palatul mai are azi o rază de speranţă, zilele acestea desfăşurându-se la Obârşia de Câmp o tabără de arhitectură al cărei subiect este ”Palatul Pleşa – neoclasic şi ţărani”, susţinută de Asociaţia Sinaptica.

Linkul evenimentului: https://www.facebook.com/events/249457955458304/?fref=ts